- antropofag
- m III, DB. -a, N. \antropofaggiem; lm M. \antropofagadzy a. -owie, DB. -ów«ludożerca»‹gr.›
Słownik języka polskiego . 2013.
Słownik języka polskiego . 2013.
antropofag — ANTROPOFÁG, Ă, antropofagi, ge, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se hrăneşte cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus. Trimis de rscurt, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANTROPOFÁG s. v. canibal. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
antropofag — antropòfāg m <G antropofága, N mn antropofági> DEFINICIJA onaj koji se hrani ljudskim mesom; ljudožder, kanibal ETIMOLOGIJA grč. anthrōpóphagos ≃ antropo + fag … Hrvatski jezični portal
antropòfag — an|tro|pò|fag Mot Pla Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
Antropofag — Menneskeæder, menneskeædende … Danske encyklopædi
antropofág — adj. m., s. m., pl. antropofági; f. sg. antropofágã, pl. antropofáge … Romanian orthography
antropofág — a m (ȃ) knjiž. ljudožerec, kanibal … Slovar slovenskega knjižnega jezika
antropofag — s ( en, er) människoätare … Clue 9 Svensk Ordbok
canibal — CANIBÁL, Ă, canibali, e, s.m. şi f. Antropofag. ♦ fig. Om crud, sălbatic, feroce. – Din fr. cannibale. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CANIBÁL s. antropofag, (pop.) căpcăun. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime canibál s … Dicționar Român
canibalic — CANIBÁLIC, Ă, canibalici, ce, adj. De canibal. – Canibal + suf. ic. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 canibálic adj. m., pl. canibálici; f. sg. canibálică, pl. canibálice … Dicționar Român
ciclop — CICLÓP, ciclopi, s.m. 1. Figură mitică de uriaş antropofag, cu un singur ochi mare în mijlocul frunţii. 2. Gen de animal crustaceu inferior de apă dulce, cu un singur ochi, situat pe cefalotorace (Cyclops). – Din fr. cyclope, lat. cyclops, opis.… … Dicționar Român