Słownik języka polskiego . 2013.
autogeneză — AUTOGENÉZĂ s.f. Teorie care absolutizează acţiunea factorilor ereditari în dezvoltarea individului şi neagă rolul mediului. [pr.: a u ] – Din fr. autogénèse. Trimis de ana zecheru, 26.11.2002. Sursa: DEX 98 autogenéză s. f. (sil. a u ), g. d.… … Dicționar Român
autogeneza — autogèneza ž DEFINICIJA znanstv. teorija prema kojoj su u evoluciji sva živa bića autogena, njihov razvoj ovisi o njima samima, opr. ektogeneza ETIMOLOGIJA auto + geneza … Hrvatski jezični portal
autogenézã — s. f. (sil. a u ), g. d. art. autogenézei … Romanian orthography
autogenetic — AUTOGENÉTIC, Ă, autogenetici, ce, adj. De autogeneză. [pr.: a u ] – Din germ. autogenetisch. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 autogenétic adj. (sil. a u ) → genetic Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
ectogeneză — ECTOGENÉZĂ s.f. Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acţiunea mediului extern şi contestând implicit rolul structurii interne a organismelor. – Din fr. ectogénèse. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
auto- — «pierwszy człon wyrazów złożonych, oznaczający: sam, własny; odpowiednik polskiego samo , np.: autogeneza, autorefleksja, autosugestia» ‹z gr.› … Słownik języka polskiego
ektogeneza — ektogèneza ž DEFINICIJA znanstv. teorija L. Platea prema kojoj evoluciju živih bića pokreću isključivo izvanjski činitelji, opr. autogeneza ETIMOLOGIJA ekto + geneza … Hrvatski jezični portal
