Słownik języka polskiego . 2013.
orogeneză — OROGENÉZĂ, orogeneze, s.f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarţei terestre şi care au drept rezultat formarea unui lanţ muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse. Trimis de ionel bufu, 11.05.2004. Sursa:… … Dicționar Român
orogeneza — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. orogenezazie, blm, geol. {{/stl 8}}{{stl 7}} ruchy skorupy ziemskiej, które prowadzą do powstawania gór; ruchy górotwórcze, górotwórczość : {{/stl 7}}{{stl 10}}Orogeneza alpejska, kaledońska. <nłac. z gr.> … Langenscheidt Polski wyjaśnień
orogeneza — orogèneza ž DEFINICIJA geol. proces nastajanja ulančanih gora rasjedanjem i ubiranjem Zemljine kore ETIMOLOGIJA oro + geneza … Hrvatski jezični portal
orogenézã — s. f., pl. orogenéze … Romanian orthography
órogenéza — e ž (ọ̑ ẹ̑) geogr. gibanje zemeljske skorje, ki povzroča nastajanje gor, gorovij, gorotvorno gibanje … Slovar slovenskega knjižnega jezika
orogenic — OROGÉNIC, Ă, orogenici, ce, adj. Care se referă la orogeneză, care este provocat, aparţine sau rezultă prin procesul de orogeneză, privitor la orogeneză; orogenetic. – Din fr. orogénique. Trimis de ionel bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX 98 OROGÉNIC … Dicționar Român
orogenie — OROGENÍE s.f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanţurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie. Trimis de ionel bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX 98 OROGENÍE s. v. orogeneză. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
hercinic — HERCÍNIC, Ă, hercinici, ce, adj. (În sintagma) Orogeneza hercinică = totalitatea mişcărilor de cutare a scoarţei pământului manifestate din devonian până în permian, în urma cărora s au format o serie de munţi. ♦ Care s a format prin (sau în)… … Dicționar Român
orogenetic — OROGENÉTIC, Ă, orogenetici, ce, adj. Orogenic. – Din orogeneză (după genetic). Trimis de ionel bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX 98 OROGENÉTIC adj. v. orogenic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime orogenétic adj. → genetic Trimis de… … Dicționar Român
orogen — OROGÉN orogene, s.n. (geol.) Regiune vastă a scoarţei terestre unde au avut loc mişcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanţ muntos cutat. – Din orogeneză (derivat regresiv). Trimis de ionel bufu, 11.05.2004. Sursa: DEX 98 orogén … Dicționar Român
