Słownik języka polskiego . 2013.
biolit — BIOLÍT s. (min.) organogen, organolit, rocă organogenă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime biolít s. n. (sil. bi o ), pl. biolíte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BIOLÍT s.n. Rocă sedimentară organică;… … Dicționar Român
organolit — ORGANOLÍT, organolite, s.n. (geol.) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanţe organice. – cf. fr. o r g a n o l i t h i e n . Trimis de ionel bufu, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 ORGANOLÍT s. biolit. Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
fitolit — FITOLÍT s. n. 1. plantă fosilă. 2. biolit format din opal în ţesuturile vegetale, având de obicei forma celulei. (< fr. phytolithe) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
organogen — ORGANOGÉN, Ă, organogeni, e, adj. 1. (Despre elemente chimice) Care intră în compoziţia substanţelor organice din structura animalelor şi a vegetalelor. 2. (Despre minerale, roci, minereuri, formaţii geologice) Care constă din resturi sau urme de … Dicționar Român
rocă — RÓCĂ, roci, s.f. Agregat mineral natural, de compoziţie aproape uniformă, care alcătuieşte scoarţa pământului. – Din it. rocca cf. fr. r o c. Trimis de cornel, 06.11.2008. Sursa: DEX 98 RÓCĂ s. (geol.) 1. piatră, (înv.) stâncă. (O rocă dură.) 2 … Dicționar Român
kaustobiolit — m IV, D. u, Ms. kaustobioliticie; lm M. y geol. «palna skała osadowa pochodzenia organicznego, np. węgiel, torf» ‹gr. + biolit› … Słownik języka polskiego
bioliti — biolíti m mn <N biòlīt, G biolíta> DEFINICIJA min. geol. minerali ili stijene nastale od ostataka žive tvari, razlikuju se gorivi (ugljen, nafta) i negorivi (vapnenci) [zoogeni bioliti potječu od životinja; fitogeni bioliti potječu od… … Hrvatski jezični portal
